rohatcă - explicat in DEX

rohatcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka.

rohatcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rohátcă (rohắtci), s. f. – (Mold.) Poartă, vamă, barieră. Sl., cf. ceh. rohatka, rus. rogatka (Cihac, II, 312). – Der. rohătcar, s. m. (vămuitor).

rohatcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
rohátcă f., pl. e și ătcĭ (rus. rogátka, barieră cu dințĭ de fer [!], d. rogátyĭ, cornut, rog, corn; ceh. rohatka, barieră. V. roșcov). Est. Barieră de oraș: o casă de pe la rohatcă.

rohatcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rohátcă (reg.) s. f., g.-d. art. rohắtcii; pl. rohắtci

rohatcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rohatcă f. Mold. barieră de oraș: când intrăm pe rohatcă CR. [Ceh. ROHATKA, barierâ].

rohatcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. — Din ucr. rohatka.