rohatcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (
Reg.) Barieră. – Din
ucr. rohatka.rohatcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rohátcă (rohắtci), s. f. – (
Mold.) Poartă, vamă, barieră.
Sl.,
cf. ceh. rohatka, rus. rogatka (Cihac, II, 312). –
Der. rohătcar, s. m. (vămuitor).
rohatcă (Dicționaru limbii românești, 1939)rohátcă f., pl.
e și
ătcĭ (rus.
rogátka, barieră cu dințĭ de fer [!], d.
rogátyĭ, cornut,
rog, corn; ceh.
rohatka, barieră. V.
roșcov).
Est. Barieră de oraș:
o casă de pe la rohatcă.rohatcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rohátcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. rohắtcii; pl. rohắtcirohatcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rohatcă f. Mold. barieră de oraș:
când intrăm pe rohatcă CR. [Ceh. ROHATKA, barierâ].
rohatcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (
Reg.) Barieră. — Din
ucr. rohatka.