rodonit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RODONÍT s. n. Silicat natural de mangan, uneori și cu calciu, de culoare roz-cenușie, cu luciu sticlos, utilizat ca piatră ornamentală, de podoabă, la confecționarea unor obiecte decorative etc. – Din
fr. rhodonite.rodonit (Dicționar de neologisme, 1986)RODONÍT s.n. Silicat natural de mangan, de culoare roz-cenușie, din care se confecționează obiecte decorative etc. [< fr.
rhodonite, germ.
Rhodonit].
rodonit (Marele dicționar de neologisme, 2000)RODONÍT s. n. silicat natural de mangan, uneori și de calciu, roz-cenușiu, pentru obiecte decorative etc. (< fr.
rhodonite)
rodonit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RODONÍT (‹
fr. {i}; {s}
gr. rhodon „trandafir”)
s. n. (
MINER.) Silicat natural de mangan, cristalizat în sistemul triclinic. Se întâlnește sub formă de mase granulare de culoare roz, formate prin metamorfismul sedimentelor cu mangan sau prin depuneri în filoanele hidrotermale. Este folosit ca material pentru ornamentații, în confecționarea bijuteriilor și în construcții. În România se găsește în zăcămintele de mangan de la Iacobeni, Răzoare, Delinești, Munții Sebeșului și în filoanele metalifere de la Cavnic, și Roșia Montană. De asemenea,
r. se găsește în Federația Rusă (
m-ții Ural), Suedia, Australia, S.U.A. (California, New Jersey) ș.a.
rodonit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rodonít s. n.rodonit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RODONÍT s. n. Silicat natural de mangan, uneori și cu calciu, de culoare roz-cenușie, cu luciu sticlos, utilizat ca piatră ornamentală, de podoabă, la confecționarea unor obiecte decorative etc. — Din
fr. rhodonite.