rododendru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RODODÉNDRU s. m. v. rododendron.rododendru (Dicționar de neologisme, 1986)RODODÉNDRU s.m. Arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze tari și cu flori mari, frumoase, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; (
pop.) smirdar. [Var.
rododendron s.n. / < fr.
rhododendron, germ.
Rhododendron].
rododendru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RODODÉNDRU s. m. v. rododendron.