rododendron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RODODÉNDRON, rododendroni, s. m. (
Bot.) Smirdar. [
Var.:
rododéndru s. m.] – Din
fr. rhododendron.rododendron (Dicționar de neologisme, 1986)RODODÉNDRON s.n. v.
rododendru.
rododendron (Marele dicționar de neologisme, 2000)RODODÉNDRON s. m. arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze persistente și flori mari, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; smirdar. (< fr.
rhododendron)
rododendron (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RODODÉNDRON (‹
fr.; {s}
gr. rhodon „trandafir” +
dendron „copac”)
s. m. (
BOT.) Numele unor plante lemnoase din
fam. enicacee; există circa 800 specii, incluse în genul
Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbuști scunzi și subarbuști din etajul subalpin până la plante lemnoase tropicale și subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze căzătoare; florile, tubulare sau în formă de cupă, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de
azalee. Un număr mare de specii se întâlnesc în Himalaya., în Asia de SE și Indonezia. În România crește o singură specie de
r., smârdarul.rododendron (Dicționaru limbii românești, 1939)*rododéndron m. (vgr.
rodódendron, d.
ródon, trandafir, și
déndron, copac).
Bot. Smirdar.
rododendron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rododéndron s. m.,
pl. rododéndronirododendron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RODODÉNDRON, rododendroni, s. m. (Bot.) Smirdar. [Var.:
rododéndru s. m.] — Din
fr. rhododendron.