rodnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din
rodnic.rodnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rodnicí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rodnicésc, imperf. 3
sg. rodniceá; conj. prez. 3
să rodniceáscărodnicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.
rodnici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. — Din
rodnic.