rodnicie - explicat in DEX

rodnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RODNICÍE, rodnicii, s. f. (Adesea fig.) Calitatea de a fi rodnic; fertilitate, fecunditate. – Rodnic + suf. -ie.

rodnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
rodnicíe f. (d. rodnic). Fertilitate.

rodnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rodnicíe s. f., art. rodnicía, g.-d. art. rodnicíei; pl. rodnicíi, art. rodnicíile

rodnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rodnicie f. fecunditate.

rodnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RODNICÍE, rodnicii, s. f. (Adesea fig.) Calitatea de a fi rodnic; fertilitate, fecunditate. — Rodnic + suf. -ie.