rodnic - explicat in DEX

rodnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

rodnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
ródnic, -ă adj. (d. rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămînt rodnic.

rodnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ródnic adj. m., pl. ródnici; f. ródnică, pl. ródnice

rodnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rodnic a. roditor.

rodnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. — Rod + suf. -nic.