roditor - explicat in DEX

roditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor.

roditor (Dicționaru limbii românești, 1939)
roditór, -oáre adj. Care rodește, fructifer: pomĭ roditorĭ.

roditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
roditór adj. m., pl. roditóri; f. sg. și pl. roditoáre

roditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
roditor a. care rodește: pom, pământ roditor.

roditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. — Rodi + suf. -tor.