rodier(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RODIÉR,rodieri, s. m. (Bot.; rar) Rodiu1. [Pr.: -di-er] – Rodie + suf. -ar.
rodier(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rodiér (rar) (-di-er) s. m., pl. rodiéri
rodier(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RODIÉR,rodieri, s. m. (Bot.; rar) Rodiu1. [Pr.: -di-er] — Rodie + suf. -ar.