rocoțea - explicat in DEX

rocoțea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.

rocoțea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ROCOȚEÁ (cf. rocoină) s. f. Plantă erbacee perenă toxică din familia cariofilaceelor, înaltă până la 60 cm, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe, dispuse în cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii răspândite pe tot globul.

rocoțea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle, art. rocoțélele

rocoțea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, eu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). — Et. nec. Cf. ro c o i n ă.