rochiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROCHÍȚĂ,rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochioară. ◊ Compus: (Bot.) rochița rândunicii = volbură. – Rochie + suf. -iță.
rochiță(Dicționaru limbii românești, 1939) rochíță f., pl. e (d. rochie saŭ sîrb. rokljica). Rochie mică.
rochiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rochíță s. f., g.-d. art. rochíței; pl. rochíțe
rochiță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) rochiță f. 1. rochie scurtă; 2.Bot.rochița rândunelii, Mold. volbură.
rochiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROCHÍȚĂ,rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochioară. Compus: (Bot.) rochița-răndunicii = volbură. — Rochie + suf. -iță.