rochioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROCHIOÁRĂ,rochioare, s. f. (Rar.) Rochiță. [Pr.: -chi-oa-] – Rochie + suf. -oară.
rochioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rochioáră(-chi-oa-) s. f., g.-d. art. rochioárei; pl. rochioáre
rochioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROCHIOÁRĂ,rochioare, s. f. (Rar) Rochiță. [Pr.: -chi-oa-] — Rochie + suf. -oară.