rochie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓCHIE, rochii, s. f. Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. [
Var.: (
reg.)
róche s. f.] – Din
bg.,
scr. roklja.rochie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)róchie (róchii), s. f. – Îmbrăcăminte femeiască. –
Var. roche. Sb. roklja (Cihac, II, 316), din
germ. Rock, de unde și
roc, s. n. (redingotă, veston).
rochie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ROCHIE coajă, cortină, prelată.
rochie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)róchie (-chi-e) s. f.,
art. róchia (-chi-a), g.-d. art. róchiei; pl. róchii, art. róchiile (-chi-i-)rochie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rochie f. veșmânt femeiesc de regulă lung până la călcâie. [Serb. ROKLIA, jachetă].
rochie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓCHIE, rochii,
s. f. Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. [
Var.: (
reg.)
róche s. f.] — Din
bg.,
sb. roklja.