roche (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓCHE s. f. v. rochie.roche (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROCHE [roʃ],
Denis (
n. 1937), scriitor și fotograf francez. Redactor al revistei „Tel Quel”. Autor al unei poezii cu o formă discontinuă, la care renunță o dată cu publicarea volumului „Poezia e inadmisibilă”. Se îndreaptă spre o „subversiune a literaturii”, ilustrată prin multe eseuri teoretice. Traducător al lui Cummings și Pound.
roche (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROCHE [roʃ],
Édouard (1820-1883), astronom, matematician și geofizician francez. Cercetări privind cosmogonia sistemului solar, cometele și structura Pământului. A stabilit (1849)
limita lui R., reprezentând distanța la care un satelit natural este distrus de forța de maree datorată atracției corpului în jurul căruia gravitează.
roche (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROCHE [roʃ],
Jean (1901-1992), medic și biochimist francez. Prof. la Collège de France. Cercetări originale în biochimia hormonilor tiroidieni, fizico-chimia și biochimia proteinelor („Biochimia medicală”), în enzimologia și biochimia comparată. A descoperit și a sintetizat trei noi hormoni tiroidieni, a pus în evidență căile de metabolizare și rolul particulelor infracelulare; a făcut cercetări asupra pigmenților respiratori sanguini și musculari la vertebrate.
M. de onoare al
Acad. Rom. (1965).
roche (Dicționaru limbii românești, 1939)róche (vest) și
róchie (est) f. (sîrb. bg.
roklja, d. germ.
rock, haĭnă, rochie. V.
recăl, gheroc, hondroc). Haĭnă femeĭască de pînză (sau și de postav) care se întinde de la mijloc pînă la glezne.
Rochia rînduniciĭ, volbură. V.
fustă, capot, sucnă, palton.roche (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓCHE s. f. v. rochie.