rocadă - explicat in DEX

rocadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROCÁDĂ, rocade, s. f. 1. Mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta, păstrând culoarea câmpului de plecare. ♦ Inversare reciprocă a poziției ocupate de două elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului, folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor, precum și pentru asigurarea materială a acestora. ♦ Linie de rocadă = linie pe care se mișcă rezervele unei armate în spatele frontului. Arteră de rocadă = arteră rutieră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

rocadă (Dicționar de neologisme, 1986)
ROCÁDĂ s.f. 1. Mișcare la jocul de șah între rege și tură, pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuință. 2. Comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate. ♦ Arteră de rocadă = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade].

rocadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROCÁDĂ s. f. 1. (șah) mutare pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuință. 2. comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate. ♦ arteră de ~ = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. (< fr. rocade, germ. Rockade)

rocadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rocádă (rocáde), s. f. – Mutare combinată la șah. Germ. Rockade (Candrea), sau mai curînd din fr. rocade.

rocadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rocádă f., pl. e (fr. rocade, d. roquer, a face o rocadă, roc, turn de șah, d. pers. roh, elefant care poartă un adăpost ca un turn, în care staŭ ascunșĭ niște arcașĭ). La jocu de șah, mișcarea pin [!] care puĭ turnu lîngă rege, și regele dincolo de turn, la dreapta orĭ la stînga, cînd nu e nicĭ o pĭesă la mijloc. Arm. Linie de rocadă, linie de mișcat rezervele în dosu frontuluĭ.

rocadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rocádă s. f., g.-d. art. rocádei; pl. rocáde

rocadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROCÁDĂ, rocade, s. f. 1. Mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta, păstrând culoarea câmpului de plecare. ♦ Inversare reciprocă a poziției ocupate de două elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului, folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor, precum și pentru asigurarea materială a acestora. ◊ Linie de rocadă = linie pe care se mișcă rezervele unei armate în spatele frontului. Arteră de rocadă = arteră rutieră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. — Din fr. rocade, germ. Rochade.