rocadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROCÁDĂ, rocade, s. f. 1. Mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta, păstrând culoarea câmpului de plecare. ♦ Inversare reciprocă a poziției ocupate de două elemente.
2. (
Mil.) Cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului, folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor, precum și pentru asigurarea materială a acestora. ♦
Linie de rocadă = linie pe care se mișcă rezervele unei armate în spatele frontului.
Arteră de rocadă = arteră rutieră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. – Din
fr. rocade, germ. Rochade.rocadă (Dicționar de neologisme, 1986)ROCÁDĂ s.f. 1. Mișcare la jocul de șah între rege și tură, pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (
Rar) Fel anumit de schimb de locuință.
2. Comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate. ♦
Arteră de rocadă = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. [< fr.
rocade, cf. germ.
Rockade].
rocadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROCÁDĂ s. f. 1. (șah) mutare pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuință. 2. comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate. ♦ arteră de ~ = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. (< fr.
rocade, germ.
Rockade)
rocadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rocádă (rocáde), s. f. – Mutare combinată la șah.
Germ. Rockade (Candrea), sau mai curînd din
fr. rocade.rocadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*rocádă f., pl.
e (fr.
rocade, d.
roquer, a face o rocadă,
roc, turn de șah, d. pers.
roh, elefant care poartă un adăpost ca un turn, în care staŭ ascunșĭ niște arcașĭ). La jocu de șah, mișcarea pin [!] care puĭ turnu lîngă rege, și regele dincolo de turn, la dreapta orĭ la stînga, cînd nu e nicĭ o pĭesă la mijloc.
Arm. Linie de rocadă, linie de mișcat rezervele în dosu frontuluĭ.
rocadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rocádă s. f.,
g.-d. art. rocádei; pl. rocáderocadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROCÁDĂ, rocade, s. f. 1. Mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta, păstrând culoarea câmpului de plecare. ♦ Inversare reciprocă a poziției ocupate de două elemente.
2. (
Mil.) Cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului, folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor, precum și pentru asigurarea materială a acestora. ◊
Linie de rocadă = linie pe care se mișcă rezervele unei armate în spatele frontului.
Arteră de rocadă = arteră rutieră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. — Din
fr. rocade, germ. Rochade.