rocărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROCĂRÍE, rocării, s. f. (
Geol.) Teren plin de pietre, roci, stânci. –
Rocă +
suf. -ărie (după
engl. rockery).
rocărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROCĂRÍE, rocării, s. f. (
Geol.) Teren plin de pietre, roci, stânci. —
Rocă +
suf. -
ărie (după
engl. rockery).