robustețe - explicat in DEX

robustețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROBUSTÉȚE s. f. Faptul de a fi robust; vigoare, putere, forță, rezistență fizică. – Din fr. robustesse.

robustețe (Dicționar de neologisme, 1986)
ROBUSTÉȚE s.f. Însușirea de a fi robust; putere, vigoare fizică. [Cf. fr. robustesse].

robustețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROBUSTÉȚE s. f. faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică. (< fr. robustesse)

robustețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
robustéțe s. f., art. robustéțea, g.-d. art. robustéții

robustețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROBUSTÉȚE s. f. Faptul de a fi robust; vigoare, putere, forță, rezistență fizică. — Din fr. robustesse.