robie - explicat in DEX

robie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.

robie (Dicționaru limbii românești, 1939)
róbie, V. roĭbă.

robie (Dicționaru limbii românești, 1939)
robíe f. (d. rob. D. rom. vine sîrb. robija, muncă silnică). Servitute, sclavie, captivitate, starea de rob.

robie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl. robíi, art. robíile

robie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
robie f. 1. captivitate; 2. servitute, sclavaj.

robie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROBÍE, robii, s. f. 1. (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție caracterizată prin dependența totală a unui om față de stăpânul său. ♦ Captivitate, prizonierat. 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. — Rob + suf. -ie.