roșățea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROȘĂȚEÁ, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală
(Botumus umbellatus). – De la
roșu.roșățea (Dicționaru limbii românești, 1939)roșățeá și
-țícă f., pl.
ele (d.
roșață, roșeață). Fînu cămileĭ, crin de baltă, păpurică, o plantă acŭatică cu frumoase florĭ roșiatice dispusă în umbelă (
bútomus umbellátus).
roșățea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roșățea f.
Bot. belșiță.
roșățea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROȘĂȚEÁ, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (
Botumus umbellatus). — De la
roșu.