rizofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIZOFÁG, -Ă, rizofagi, -ge, adj. (
Biol.) Care se hrănește cu rădăcini. – Din
fr. rhisophage.rizofag (Dicționar de neologisme, 1986)RIZOFÁG, -Ă adj. (
Biol.) Care se hrănește cu rădăcini. [< fr.
rhizophage, cf. gr.
rhiza – rădăcină,
phagein – a mânca].
rizofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIZOFÁG, -Ă adj. care se hrănește cu rădăcini. (< fr.
rhizophage)
rizofag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIZOFÁG, -Ă, rizofagi, -ge, adj. (
Biol.) Care se hrănește cu rădăcini. — Din
fr. rhisophage.