rizibil - explicat in DEX

rizibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIZÍBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. (Rar) De râs, de batjocură; ridicol, caraghios. – Din fr. risible.

rizibil (Dicționar de neologisme, 1986)
RIZÍBIL, -Ă adj. (Rar) De râs, ridicol, de batjocură. [Cf. fr. risible].

rizibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIZÍBIL, -Ă adj. de râs, ridicol. (< fr. risible)

rizibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rizíbil, -ă adj. (fr. risible, d. lat. risibilis). Care poate rîde (ca omu). Ridicul, demn de rîs: aventură rizibilă.

rizibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rizíbil adj. m., pl. rizíbili; f. rizíbilă, pl. rizíbile

rizibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rizibil a. 1. ce face să râdem; 2. demn de a fi luat în râs.

rizibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIZÍBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. De râs, de batjocură; ridicol, caraghios. — Din fr. risible.