rizeafcă - explicat in DEX

rizeafcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIZEÁFCĂ, rizeafce, s. f. Specie de scrumbie care trăiește în Marea Neagră, de unde migrează în Dunăre pentru reproducere și hrană (Alosa caspia nordmanni). [Var.: rizáfcă s. f.] – Et. nec.

rizeafcă (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
RIZEAFCĂ s.f. v. scrumbie

rizeafcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rizeáfcă (rizéfce), s. f. – Varietate de scrumbie (Alosa Nordmanni). Origine incertă. După Scriban, din rus. rjezvjak „viu”.

rizeafcă
rizeáfcă s.f. (iht.) Numele a două specii de scrumbii mici: a) pește cu corpul turtit lateral și cu spinarea ascuțită, de culoare verzuie-negricioasă pe spate, argintie pe laturi și albă pe burtă, răspândită în Marea Neagră, de unde pătrunde în apele Dunării, pentru reproducere și hrană (Alosa caspia nordmanni); b) pește cu corpul turtit lateral, cu abdomenul foarte ascuțit, care are pe laturile corpului pete de culoare mai închisă (Caspialosa caspia nordmanni). ◊ Rizeafcă mică (de neam) = pește cu corpul foarte turtit, de culoare neagră-albăstruie pe spate și argintie pe burtă (Clupea cultriventris nordmanni). • pl. -ce. și rizáfcă s.f. / cf. rus. резвяк „vioi”.

rizeafcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
rizeáfcă f., pl. efce, efcĭ (cp. cu rus. riezvĭak, vioĭ). Dun. de jos. Un fel de scrumbie mică (alósa Nordmanni).

rizeafcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!rizeáfcă/rizáfcă s. f., g.-d. art. rizeáfcei/rizáfcei; pl. rizeáfce/rizáfce

rizeafcă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RIZEÁFCĂ (RIZÁFCĂ) s. f. Pește teleostean răpitor, din familia clupeidelor, înrudit cu scrumbia, lung de 14-20 cm, pescuit mai ales în Dunăre (Alosa caspia nordmanni). Trăiește în V Mării Negre, de unde pătrunde în fluvii pentru reproducere. Considerată relict ponto-caspic, în prezent endemică în bazinul M. Negre.

rizeafcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rizeafcă f. scrumbie mică de Dunăre. [Origină necunoscută].

rizeafcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIZEÁFCĂ, rizeafce, s. f. Specie de scrumbie care trăiește în Marea Neagră, de unde migrează în Dunăre pentru reproducere și hrană (Alosa caspia nordmanni). [Var.: rizáfcă s. f.] — Et. nec.