rizacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIZÁCĂ, rizace, s. f. (
Reg.)
1. Unealtă asemănătoare cu o coasă cu coada lungă, folosită pentru a tăia plantele care împotmolesc bălțile.
2. Unealtă folosită de pescari la tăierea frânghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. – Din
ucr. rizak.