rizacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIZÁCĂ, rizace, s. f. (
Reg.)
1. Unealtă asemănătoare cu o coasă cu coada lungă, folosită pentru a tăia plantele care împotmolesc bălțile.
2. Unealtă folosită de pescari la tăierea frânghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. – Din
ucr. rizak.rizacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rizácă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. rizácei; pl. rizácerizacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIZÁCĂ, rizace, s. f. (
Reg.)
1. Unealtă asemănătoare cu o coasă cu coada lungă, folosită pentru a tăia plantele care împotmolesc bălțile.
2. Unealtă folosită de pescari la tăierea frânghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. — Din
ucr. rizak.