riz - explicat in DEX

riz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIZ, rizuri, s. n. Fisură foarte fină care se produce la suprafața unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Din germ. Ritz.

riz (Dicționar de neologisme, 1986)
RIZ s.n. Fisură, crăpătură foarte fină care apare la suprafața unei piese de metal din cauza uzurii provocate de o altă piesă care alunecă pe ea. ♦ Zgârietură făcută cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. ♦ Șanț în talpa încălțămintei prin care se face cusătura. [Var. ris s.n. / < germ. Ritz].

riz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIZ¹ s. n. 1. fisură fină pe suprafața unei piese de metal pe care alunecă o altă piesă. ◊ zgârietură cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a însemna într-un anumit fel. 2. șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura. (< germ. Risz)

riz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIZ²(O)-, -RÍZĂ elem. „rădăcină”. (< fr. rhiz/o/-, -rhize, cf. gr. rhiza)

riz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
riz s. n., pl. rízuri

riz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIZ, rizuri, s. n. Fisură foarte fină care se produce la suprafața miei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. — Din germ. Ritz.