rivaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIVALIZÁ, rivalizez, vb. I.
Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. – Din
fr. rivaliser.rivaliza (Dicționar de neologisme, 1986)RIVALIZÁ vb. I. intr. A năzui, a tinde să ajungă. ♦ A sta alături de...; a egala. [< fr.
rivaliser].
rivaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIVALIZÁ vb. intr. a aspira, a tinde să ajungă, să întreacă pe cineva; a concura. ◊ a sta alături de...; a egala. (< fr.
rivaliser)
rivaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rivalizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rivalizeázărivaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIVALIZÁ, rivalizez, vb. I.
Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ceea ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. — Din
fr. rivaliser.rivalizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rivalizà v. a se întrece în talent sau merit cu cineva.