rivalitate - explicat in DEX

rivalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru. – Din fr. rivalité, lat. rivalitas, -atis.

rivalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
RIVALITÁTE s.f. Concurență, întrecere. [Cf. fr. rivalité, lat. rivalitas].

rivalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIVALITÁTE s. f. concurență, întrecere, emulație. (< fr. rivalité, lat. rivalitas)

rivalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rivalitáte f. (lat. riválitas, -átis). Întrecere, concurență, dorința de a întrece pe altu înlăturîndu-l: rivalitatea Angliiĭ și Germaniiĭ.

rivalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rivalitáte s. f., g.-d. art. rivalitắții; pl. rivalitắți

rivalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rivalitate f. starea celor rivali.

rivalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru, la aceeași situație. — Din fr. rivalité, lat. rivalitas, -atis.