rival (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIVÁL, -Ă, rivali, -e s. m. și
f. Persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus. ♦ Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. ◊
Loc. adj.,
adv. Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil. – Din
fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.