rival - explicat in DEX

rival (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIVÁL, -Ă, rivali, -e s. m. și f. Persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus. ♦ Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.

rival (Dicționar de neologisme, 1986)
RIVÁL, -Ă s.m. și f. Cel care năzuiește, aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Fără rival = fără seamăn, fără pereche; inegalabil. [< fr. rival, it. rivale, lat. rivalis].

rival (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIVÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ fără ~ = fără seamăn; inegalabil. (< fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival)

rival (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rivál, -ă adj. (lat. rivalis, riveran care, ca să-șĭ ude grădina pin [!] canale, ĭa apă din acelașĭ rîŭ cu altu, și pin urmare, dacă cel de la deal ĭa prea multă apă, luĭ nu-ĭ ajunge, saŭ, dacă vine prea multă apă și e amenințat de inundare, el caută s´o´ndrepte spre grădina vecinuluĭ. De aci ura saŭ rivalitatea !). Concurent, competitor, care aspiră la ceĭa ce aspiră și altu și care nu poate fi de cît al unuĭa: Roma și Cartaginea [!] eraŭ rivale la domnia Mediteraneĭ. Subst. Ceĭ doĭ rivalĭ. V. emul.

rival (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rivál s. m., pl. riváli

rival (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rival a. și m. care aspiră la ceva odată cu altul: popoare rivale.

rival (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIVÁL, -Ă, rivali, -e, s. m. și f. Persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus. ♦ Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. ◊ Loc. adj. și adv. Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil. — Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.