rips - explicat in DEX

rips (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIPS, ripsuri, s. n. Țesătură de bumbac sau de mătase, cu dungi paralele și înguste, în relief, folosită pentru tapisarea mobilelor și pentru confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte. – Din germ. Rips.

rips (Dicționar de neologisme, 1986)
RIPS s.n. Țesătură de bumbac sau de mătase cu dungi în relief, utilizată mai ales pentru tapisarea mobilelor. [< germ. Rips].

rips (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIPS s. n. țesătură de bumbac sau de mătase cu dungi în relief, pentru tapisarea mobilelor. (< germ. Rips)

rips (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rips și (maĭ rar) reps n., pl. urĭ (germ. rips, fr. reps). Un fel de stofă de matasă orĭ de lînă cu dungĭ supțirĭ [!] în relief și foarte rezistentă.

rips (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rips s. n., (sorturi) pl. rípsuri

rips (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rips n. stofă de mătase sau de lână cu dungi. [Nemț. RIPS].

rips (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIPS, (2) ripsuri, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase, cu dungi paralele și înguste, în relief, folosită pentru tapisarea mobilelor și pentru confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. — Din germ. Rips.