ripidă - explicat in DEX

ripidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIPÍDĂ, ripide, s. f. (În Biserica creștină) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim și folosit în cursul unor ceremonii. – Din sl. ripida.

ripidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ripídă (ripíde), s. f. – Paravan sau apărătoare, obiect de cult cu care se protejează preotul. Mgr. ῥιπίδιον, în parte prin intermediul sl. ripida (Miklosich, Fremdw., 123; Vasmer, Gr., 128).

ripidă
ripídă s.f. (bis.) 1 Obiect liturgic alcătuit dintr-un disc sau dintr-un romb de metal ori de lemn, montat pe un mâner, împodobit cu chipul unui înger, cu scene biblice etc., care este mișcat de preot deasupra cuminecăturii, simbolizând serafimii bătând din aripi în jurul lui Hristos. Șapte băieți... poartă ripidele și sfeșnicile în fața altarului (EMIN.). ♦ Acoperământ liturgic pentru potir. 2 Obiect alcătuit dintr-un căpăcel conic, fixat la capătul unei bare de metal sau de lemn, folosit pentru stingerea lumânărilor. • pl. -e, -ii. și (înv.) repídă s.f./<slav. ρнпнда; cf. gr. ῥιπίς, -ίδος.

ripidă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RIPÍDĂ (‹ sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserică ortodoxă, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele părți (scene biblice, donatori etc.), folosit în cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu mânere mai lungi, în formă de aripi simbolizează heruvimii (serafimii).

ripidă (Dicționaru limbii românești, 1939)
ripídă f., pl. e și zĭ (ngr. și vgr. ripis, -ídos, evantaliŭ; vsl. ripida). Evantaliŭ rătund de stins candelele la biserică.

ripidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ripídă s. f., g.-d. art. ripídei; pl. ripíde

ripidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ripidă f. obiectul cu care diaconul apără sfintele daruri: ripide de argint poleite cu aur. [Slav. RIPIDA, apărătoare].

ripidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIPÍDĂ, ripide, s. f. (în Biserica ortodoxă) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim sau cu scene biblice și folosit în cursul unor ceremonii. — Din sl. ripida.