ripeag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIPEÁG, ripeaguri, s. n. (
Reg.) Carmac format dintr-un singur rând de cârlige, folosit la prinderea sturionilor din mare. – Din
ucr. ripjak „scaiete”.
ripeag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ripeág (
reg.)
s. n.,
pl. ripeáguriripeag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIPEÁG, ripeaguri, s. n. (
Reg.) Carmac format dintr-un singur rând de cârlige, folosit la prinderea sturionilor din mare. — Din
ucr. ripjak „scaiete”.