riolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIOLÍT, riolite, s. n. Rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați. [
Pr.:
ri-o-] – Din
fr. rhyolite, germ. Rhyolith, rus. riolit, engl. rhyolite.riolit (Dicționar de neologisme, 1986)RIOLÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură adesea porfirică; liparit. [Pron.
ri-o-. / < fr.
rhyolite, cf. gr.
rhyo <
rhein – a curge,
lithos – piatră].
riolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIOLÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură porfirică; liparit. (< fr.
rhyolite, germ.
Rhyolit)
riolit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RIOLÍT (‹
fr.,
germ. {i}; {s}
gr. rhein „a curge” +
lithos „piatră”)
s. n. Rocă neovulcanică efuzivă, acidă, recentă, alcătuită din cristale de feldspați și cuarț prinse într-o masă măruntă sau sticloasă; liparit. În România
r. se găsește în
m-ții Gutâi, Vlădeasa și Metaliferi. Folosit ca material de construcții, la pietruirea drumurilor și ca piatră decorativă.
riolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)riolít (ri-o-) s. n.,
pl. riolíteriolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIOLÍT, riolite, s. n. Rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați. [
Pr.:
ri-o-] — Din
fr. rhyolite, germ. Rhyolith, rus. riolit, engl. rhyolite.