rinoplastie - explicat in DEX

rinoplastie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RINOPLASTÍE, rinoplastii, s. f. Operație chirurgicală plastică sau reparatorie, efectuată cu scopul de a reface un nas distrus, urât conformat sau mutilat, prin grefarea sau prin transplantarea unei porțiuni de piele din altă parte a corpului. – Din fr. rhinoplastie.

rinoplastie (Dicționar de neologisme, 1986)
RINOPLASTÍE s.f. Operație estetică chirurgicală de refacere a unui nas distrus, prin transplantarea pielii din alte părți ale corpului. [Gen. -iei. / < fr. rhinoplastie, cf. gr. rhis – nas, plastos – modelat].

rinoplastie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RINOPLASTÍE s. f. operație estetică de refacere a unui nas diform, distrus sau mutilat. (< fr. rhinoplastie)

rinoplastie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rinoplastíe f. (d. vgr. rin, rinós, nas, și plastós, format. V. galvano-plastie). Chir. Operațiunea pin [!] care se formează la loc nasu perdut [!]: celebra rinoplastie făcută spătaruluĭ Milescu (sec. 17).

rinoplastie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rinoplastíe (-no-plas-) s. f., art. rinoplastía, g.-d. art. rinoplastíei; pl. rinoplastíi, art. rinoplastíile

rinoplastie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rinoplastie f. operațiune chirurgicală prin care se face nasul iar la loc.

rinoplastie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RINOPLASTÍE, rinoplastii, s. f. Operație chirurgicală plastică sau reparatorie, efectuată cu scopul de a reface un nas distrus, diform sau mutilat. — Din fr. rhinoplastie.