ril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIL, rile, s. n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton (astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă). ♦ Șanț pe un disc (
4). [
Pl. și:
riluri. –
Var.:
rilă s. f.] – Din
germ. Rille.ril (Dicționar de neologisme, 1986)RIL s.n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton, astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă. ♦ Șanț pe un disc. [< engl.
rill].
ril (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIL s. n. 1. șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton, astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă. 2. șant pe un disc (2). (< germ.
Rille, engl.
rill)
ril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ril s. n.,
pl. ríluriril (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIL, riluri, s. n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton (astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă). ♦ Șanț pe un disc (
4). [
Pl. și:
rile. —
Var.:
rílă s.f] — Din
germ. Rille.