rihtuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RIHTUÍRE,rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. – V. rihtui.
rihtuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rihtuíre s. f., g.-d. art. rihtuírii; pl. rihtuíri
rihtuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RIHTUÍRE,rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. — V. rihtui.