rihtui - explicat in DEX

rihtui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIHTUÍ, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.

rihtui (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIHTUÍ vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)

rihtui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rihtuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 să rihtuiáscă

rihtui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIHTUÍ, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. — Probabil din germ. richten.