riguros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIGURÓS, -OÁSĂ, riguroși, -oase, adj. 1. Care este făcut cu rigurozitate, cu scrupulozitate; sever, strict, aspru.
2. Care nu admite abateri; inflexibil, necruțător, neînduplecat.
3. (Despre demonstrații) În care fiecare afirmație este consecința clară a afirmațiilor demonstrate anterior. – Din
fr. rigoureux, lat. rigorosus, it. rigoroso.riguros (Dicționar de neologisme, 1986)RIGURÓS, -OÁSĂ adj. 1. Sever, strict, făcut cu scrupulozitate.
2. Care nu admite abateri. [Cf. fr.
rigoureux, it.
rigoroso].
riguros (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIGURÓS, -OÁSĂ adj. 1. (și adv.) sever, strict, făcut cu scrupulozitate. 2. care nu admite abateri; inflexibil. ◊ exact, precis. (< fr.
rigoureux, lat.
rigorosus, it.
rigoroso)
riguros (Dicționaru limbii românești, 1939)*rigurós, -oásă adj. (fr.
rigoureux, lat.
rigorosus. Cp. cu
viguros, puturos, unsuros, precum și cu
amoros). Aspru:
ĭarnă riguroasă. Aspru, sever:
om, regulament riguros. Absolut exact, fără replică:
demonstrațiune riguroasă. Adv. Cu rigoare:
a pedepsi riguros.riguros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rigurós adj. m.,
pl. riguróși; f. riguroásă, pl. riguroáseriguros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)riguros a.
1. foarte sever în maximele sale și în purtarea sa:
om riguros; 2. aspru, greu de suportat:
frig riguros; 3. fig. de o exactitate perfectă:
demonstrațiune riguroasă.riguros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIGURÓS, -OÁSĂ, riguroși, -oase, adj. 1. Care este făcut cu rigurozitate, cu scrupulozitate; sever, strict, aspru/
2. Care nu admite abateri; inflexibil, necruțător, neînduplecat.
3. (Despre demonstrații) în care fiecare afirmație este consecința clară a afirmațiilor demonstrate anterior. — Din
fr. rigoureux, lat. rigorosus, it. rigoroso.