rigorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIGORÍST, -Ă, rigoriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al rigorismului. – Din
fr. rigoriste.rigorist (Dicționar de neologisme, 1986)RIGORÍST, -Ă adj. Referitor la rigorism, propriu rigorismului. //
s.m. și f. Adept al rigorismului. [Cf. fr.
rigoriste].
rigorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIGORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al rigorismului. (< fr.
rigoriste)
rigorist (Dicționaru limbii românești, 1939)*rigoríst, -ă s. și adj. (d.
rigoare; fr.
-iste). Care e de o austeritate extremă.
rigorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*rigoríst adj. m.,
s. m.,
pl. rigoríști; adj. f.,
s. f. rigorístă, pl. rigorísterigorist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rigorist m. cel ce împinge prea departe severitatea principiilor sau a moralei.
rigorist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIGORÍST, -Ă, rigoriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al rigorismului. — Din
fr. rigoriste.