rigorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIGORÍSM s. n. 1. Concepție etică ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului.
2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau,
p. gener., a altor norme. – Din
fr. rigorisme.rigorism (Dicționar de neologisme, 1986)RIGORÍSM s.n. 1. Concepție etică promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale.
2. Morală severă; austeritate.
3. Calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. [Cf. fr.
rigorisme].
rigorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIGORÍSM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr.
rigorisme)
rigorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rigorísm s. n.rigorism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rigorism n. morală prea severă.
rigorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIGORÍSM s. n. 1. Concepție etică care nu admite acțiuni indiferente în domeniul moralei și susține că numai acțiunile ce se întemeiază pe respectul legii morale au valoare morală.
2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor moraie sau,
p. gener., a altor norme. — Din
fr. rigorisme.