rigolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIGÓLĂ, rigole, s. f. 1. Șanț mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare.
2. Canal mic sau brazdă prin care este condusă apa de irigație la plante.
3. Formă de eroziune în adâncime (până la 50 cm) a solului ca rezultat al acțiunii șuvoaielor de apă. – Din
fr. rigole (cu unele sensuri după
germ. Rigole).