rigletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIGLÉTĂ, riglete, s. f. 1. Riglă lungă de 2-5 m, folosită la măsurarea lungimii aliniamentelor.
2. Riglă mobilă a unei rigle de calcul. – Din
fr. réglette (după
riglă).
rigletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIGLÉTĂ s. f. 1. riglă de dimensiuni mici, în topografie pentru măsurarea unghiurilor. 2. rigla mobilă a unei rigle de calcul. (< fr.
réglette)
rigletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)riglétă (ri-gle-) s. f.,
g.-d. art. riglétei; pl. rigléterigletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIGLÉTĂ, riglete, s. f. 1. Riglă lungă de 2-5 m, folosită în măsurări topografice.
2. Riglă mobilă a unei rigle de calcul. — Din
fr. réglette (după
riglă).