rigiditate - explicat in DEX

rigiditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIGIDITÁTE, rigidități, s. f. 1. Însușirea de a fi rigid (1), proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care se exercită asupra lor.* Rigiditate dielectrică = proprietate a unui mediu rău conducător de electricitate de a nu fi străpuns sub acțiunea unui câmp electric. ♦ Lipsă de flexibilitate; înțepeneală. ◊ Rigiditate musculară = lipsă de suplețe musculară ca urmare a unor boli ale sistemului nervos, ca meningita cerebrospinală, tetanosul. Rigiditate cadaverică = fenomen general de întărire și de înțepenire musculară, care apare în primele ore după moarte, ca urmare a coagulării proteinelor musculare. 2. Fig. Severitate, duritate, austeritate; intransigență. – Din fr. rigidité.

rigiditate (Dicționar de neologisme, 1986)
RIGIDITÁTE s.f. 1. Starea a tot ce este rigid, lipsă de flexibilitate; înțepeneală; redoare. ♦ Proprietate a unui corp de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care acționează asupra lui. 2. (Fig.) Severitate excesivă; asprime; formalism. [Cf. fr. rigidité, lat. rigiditas].

rigiditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIGIDITÁTE s. f. 1. însușirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub acțiunea forțelor exterioare. 2. (fig.) severitate excesivă; asprime; formalism. (< fr. rigidité, lat. rigiditas)

rigiditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rigiditáte f. (lat. rigiditas, -átis). Calitatea de a fi rigid: rigiditatea unuĭ drug, unuĭ cadavru. Fig. Bățoșie, ineleganță: rigiditate în stil, în mișcărĭ. Inflexibilitate, severitate, mare onestitate: rigiditatea unuĭ judecător.

rigiditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rigiditáte s. f., g.-d. art. rigiditắții; pl. rigiditắți

rigiditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rigiditate f. 1. calitatea celor rigide; 2. fig. mare severitate.

rigiditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIGIDITÁTE, rigidități, s. f. 1. Însușirea de a fi rigid (1), proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care se exercită asupra lor. ◊ Rigiditate dielectrică = proprietate a unui mediu rău conducător de electricitate de a nu fi străpuns sub acțiunea unui câmp electric. ♦ Lipsă de flexibilitate; înțepeneală. ◊ Rigiditate musculară = contracție musculară susținută apărută în unele boli ale sistemului nervos, ca meningita cerebrospinală, tetanosul. Rigiditate cadaverică = fenomen general de întărire și de înțepenire musculară, care apare în primele ore după moarte, ca urmare a coagulării proteinelor musculare. 2. Fig. Severitate, duritate, austeritate; intransigență. — Din fr. rigidité.