rifluitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIFLUITÓR, rifluitori, s. m. Muncitor care execută rifluri. [
Pr.:
-flu-i-] –
Riflui +
suf. -tor.rifluitor (Dicționar de neologisme, 1986)RIFLUITÓR s.f. Muncitor care execută rifluri. [<
riflui +
-tor].
rifluitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIFLUITÓR, rifluitori, s. m. Muncitor care execută rifluri. [
Pr.: -
flu-i-] —
Riflui +
suf. -
tor.