riflu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÍFLU, rifluri, s. n. Șanț de riflură. – Din
germ. Riffel.riflu (Dicționar de neologisme, 1986)RÍFLU s.n. Șanț de riflură. [< germ.
Riffel].
riflu (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÍFLU s. n. șanț de riflură. (< germ.
riffel)
riflu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ríflu (ri-flu) s. n.,
art. ríflul; pl. rífluririflu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RÍFLU (‹
germ.)
s. n. Crestătură tăiată pe suprafața cilindrilor valțurilor de moară, în lungul acestora, cu scopul de a le mări eficacitatea.