ridichioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (
Sinapis arvensis). –
Ridiche +
suf. -ioară.ridichioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ridichioáră (-chioa-) s. f.,
g.-d. art. ridichioárei; pl. ridichioáreridichioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ridichioară f.
Bot. cerențel.
ridichioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (
Sinapis arvensis). —
Ridiche +
suf. -
ioară.