ridicător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDICĂTÓR, ridicătoare, s. n. Dispozitiv folosit la combinele de cereale pentru ridicarea și adunarea plantelor căzute sau a celor tăiate în timpul recoltării. –
Ridica +
suf. -ător.ridicător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ridicătór s. n.,
pl. ridicătoáreridicător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDICĂTÓR, ridicătoare, s. n. Dispozitiv folosit la combinele de cereale pentru ridicarea și adunarea plantelor căzute sau a celor tăiate în timpul recoltării. —
Ridica +
suf. -
ător.