ricoșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RICOȘÁ, pers. 3
ricoșează, vb. I.
Intranz. (Despre un proiectil,
p. gener. despre orice corp mobil, aruncat sau izbit cu putere) A sări înapoi sau a-și schimba direcția traiectoriei inițiale, în urma ciocnirii de un obstacol. – Din
fr. ricocher.ricoșa (Dicționar de neologisme, 1986)RICOȘÁ vb. I. intr. (
Despre un corp mobil, un proiectil) A-și schimba direcția traiectoriei în urma ciocnirii de un obstacol. [< fr.
ricocher].
ricoșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)RICOȘÁ vb. intr. (despre un proiectil) a-și schimba direcția traiectoriei în urma ciocnirii de un obstacol. (< fr.
ricocher)
ricoșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ricoșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ricoșeáză; conj. prez. 3
să ricoșéze; ger. ricoșấndricoșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RICOȘÁ, pers. 3
ricoșează, vb. I.
Intranz. (Despre un proiectil;
p. gener. despre orice corp mobil, aruncat sau izbit cu putere) A sări înapoi sau a-și schimba direcția traiectoriei inițiale în urma ciocnirii de un obstacol. — Din
fr. ricocher.ricoșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ricoșà v. a sări înapoi, vorbind de proiectile când ating pământul sau dau de un obstacol (= fr.
ricocher).